Eu în general nu prea le am cu licorile bahice. Îmi place să degust un whiskey bun (eventual combinat cu cola), un vinişor, o vişinată de casă, pe scurt place la mine astfel de delicii. Dar nu mereu, numai pe la vreo petrecere, pe la o ieşire în oraş, şi cum astfel de lucruri se întâmplă destul de rar, nu sunt prea obişnuită. Aşa că, de multe ori mă ameţesc, dar numai de câteva ori pot spune că am fost mai mult sau mai puţin beată.
Prima ispravă de gen s-a petrecut pe la vârsta de 2 anişori; am fost precoce, nu jucărică ;). Eu nu-mi mai aduc aminte, mi-au povestit mama şi tata (şi mie şi la jdemii de rude aşa că ştiu toţi ce trăsnăi am făcut). Cum s-a întâmplat? Tata avea obiceiul ca, atunci când se întorcea de la servici şi înainte de a sta la masă, să bea o vişinată; avea el o ceaşcă de cafea (micuţă, semăna cu alea de beau chinezii ceai), aia era porţia lui zilnică. Eu, copil mic şi prost, fâţâindu-mă pe lângă masa unde era ceşcuţa, pun mâna pe ea şi-ncep să beau. Până să-şi dea seama tata şi mama ce fac, eu deja băusem mai bine de jumătate (fiind dulce, cred că mi-a deschis apetitul). Nici bine nu mi-au luat ceaşca din mână că am şi tras pe dreapta. Îngrijorări, panică, dar copilul n-avea nici pe naiba, dormea dus. Au stat ei ca pe ace câteva ore, dar după aia m-am trezit. Şi de atunci tata n-a mai lăsat ceaşca pe masă.
A doua oară a fost prin ultimul an de liceu. Supăraţi tare că ne despărţim, eu şi colegii de clasă ne hotărâm să mergem într-un bar să ne mai domolim oful. Ne hotărâm noi să luăm o sticlă cu coniac din aia mare (cred că avea un litru) şi să o împărţim frăţeşte; erau pahare de 100 ml umplute mai bine de trei sferturi. Am luat o gură, am văzut că era bun, dar era taaaare, pfui ardea maţele. Colegii insistau că trebuie să-l bem tot, bine dacă ei aveau antrenament normal că nu li se părea mult. Eu dacă nu eram obişnuită (şi chiar nu eram deloc), deja pe la a treia înghiţitură vedeam stele verzi. Dar într-un final, am reuşit să-l beau. Acuma se amuzau de mine că eram cam ameţită, mă mişcam cam dubios. Oricum au avut grijă de mine, am mai stat împreună câteva ore, au luat ceva de mâncare şi am reuşit apoi să ajung acasă pe picioarele mele.
Anul trecut, prin mai, am fost la petrecerea de aniversare a unui coleg. Şi tot atunci am descoperit Martini-ul. Mamăăăă, ce bun mi s-a părut, era duuuulce şi bun. Şi am băut un pahar, după aia încă unul (dar nu erau pahare speciale pentru Martini că nu avea restaurantul respectiv, ne serveau în pahare mari de whiskey, pline pe jumătate, dar când mai trecea sărbătoritul pe la noi le punea pline ochi). Boooon. Cred că adunat am băut vreo cinci pahare din alea pline. Şi hi hi hi, ha ha ha, râdeam cu gura până la urechi, deşi acum nu-mi mai aduc aminte de ce 😆 . Pe la două m-am hotărât să plec acasă, mă cam dobora oboseala. Când să mă ridic de pe scaun, am avut senzaţia că se învârte sala cu mine. Norocul meu că un alt coleg mă ducea acasă cu maşina. Pe drum mă lua deja cu călduri, aveam o stare de ameţeală şi îmi venea să vărs. Am ajuns cu bine totuşi şi cum m-am băgat în pat am adormit instant.
Ultima dată – acum două luni, de Sf. Maria. La noi e hram de Sf. Maria şi în fiecare an ne pregătim ca pentru sărbători: facem curăţenie în toată casa, pregătim mâncaruri mai speciale, facem prăjituri. Anul acesta am avut mai mult de lucru căci am cules şi via, chiar cu o săptămână înainte. Şi pentru că mie îmi place foarte mult mustul am pus la frigider câteva sticle. Făceam ce făceam, mai dădeam o raită pe la frigider şi mai beam un pahar de must. Aşadar cu o zi înainte de hram ne apucăm să facem mâncare, fac blatul pentru tort, pregătesc cremele pentru ornat, tai fructele. Şi ştiţi cum e pe la bucătărie, mai guşti un pic să vezi dacă e bun, mai iei o gură-două, mai un fruct, mai o cană de must. Pe la prânz a început să mă doară burta (eu nu prea am probleme de gen, rar mi se întâmplă să mă stric la burtă, dar şi când se întâmplă…). Şi ce s-a gândit mândra? Ia să beau eu o gură de rachiu, că poate-mi trece. Am văzut eu că s-a mai ameliorat am mai luat o duşcă. Peste vreo oră am început să văd dublu. Că mândra nu s-o gândit că mustul ăla fermentează, iar combinaţia cu rachiul nu prea e recomandată. Şi uite-aşa s-a îmbătat de toată frumuseţea. Maică-mea nu ştia ce-i cu mine, ce tot mă învârt ca un coi într-o găleată. Dar treburile trebuiau făcute, nu puteam să las totul baltă. Noroc cu ea că m-a ajutat, că altfel nu ştiu dacă mai terminam. Plus că mă durea capul de simţeam că-mi crapă. Am terminat şi m-am dus la culcare. Dar îmi era aşa de rău, îmi venea să vărs. Am adormit, dar după nici o oră m-am trezit din nou. Am ieşit afară şi am dat la raţe. Mi-am mai revenit un pic, dar a doua zi tot mi-a fost rău, am stat mai mult în pat.
eu nu tin minte sa ma fi imbatat vreodata :)))
dar de ametit da 😀
p.s. primul 8-|
Păi tu mai ai de crescut. După aia vorbim de beţii 😉
Vai pacatele mele, si unii spun ca in Moldova se bea pe rupte. Faci reputatia de rusine 😛
EU nu mai tin minte cu ce m-am imbatat prima data, dar oricum nu mai conteaza, ca nici ultima nu a fost…vorba aia : tigarile si alcoolul te ucid lent si dureros….Asa, si?? NU ma grabesc niciunde! 😀
Totusi, pare’se ca ar nimici si ceva neuroni…asadar, maaaaree grija!
Se mai spune şi că în Moldova mai mult beau femeile. Cel puţin într-un sat de pe lângă Prut cam aşa e. Îmi povestea o cunoştinţă care are rude în acel sat că rar vede femei treze pe-acolo. Clar trebe să-mi fie ruşine 😆
eu am vazut, in drum spre bacau, un sat in care mai toate femeile erau pe bicicleta /:)
si nu purtau pantaloni – fuste :))
Jasmin eu nu am fost niciodata beuta..O fi rau, o fi bine, insa de ametit stiu ca m-am ametit prima data cand am reusit sa beau o sg bere. De atunci nu mai pun beutura in gura:))
:)) O fi moda di la rusi cu femeile clampa de bete…
Rae deja are niste fantezii!!!
Eu nu mai povestesc de betii, ca ma fac de ras… pentru ca atunci cand beau, beau si mi se face rau, altfel nu beau deloc si face lumea misto de mine. Whatever… nu prea sunt fan alcool.
Imbatat dupa o bere bruna bauta cu paiul se numeste betie? Am patit-o eu in clasa a 12-a.
@ Pifuneaţa: Am păţit-o şi eu cu berea, chiar la Festivalul Berii. De asta uitasem 😉
@ Iuliana: Da, că acolo se poartă 🙂
@ Ada: Când sunt cu maşina şi mie-mi vine un chef de băut…. 😉
@ Blonda: Păi din asta te îmbeţi instant 🙂
😆
precoca mai esti…la 2 ani? m’ai facut (io la 2 si jumate din lichior – 2 zile am dormit).
@ Sângerică: eu mai mult din greşeală 😆
nu ti-ai revenit din mahmureala? 🙂
Ba da, că a trebuit să merg la servici. Şi mi-e o leneeeee… 😉
MAI AVEAM PRETENTII DE LA TINE… O FATA ASA FINUTA… SA UMBLI BEATA MAMA? DA SE POATE!!!
Cum spuneam mai sus… din greşeală 😉
[…] Cu a doua leapşă mi-a fost mai uşor fiindcă am vorbit despre subiect cu câteva săptămâni în urmă. Aşadar, leapşa beţivă o găsiţi aici. […]