Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘accident’

Povesteam undeva, cred că pe blogul Crocoditzei, că visez de o bună bucată de vreme că am accident cu maşina. Şi am zis eu că nu cred în de astea, ce aţi mai văzut voi „drac mort şi raţă înecată”? Iar pe blogul Adei spuneam că la mine nu prea funcţionează superstiţiile. Mai ales că a trecut şi o marţi 13 şi nu mi s-a întâmplat nimic rău, ba dimpotrivă au fost numai lucruri bune. Dar trebuia să fie ceva că doar Murphy nu coace degeaba (citate: „Probabilitatea de apariţie a unui eveniment este invers proporţională cu dezirabilitatea lui”, „Când lucrurile par că nu se mai înrăutăţesc, ai răbdare. Se vor înrăutăţi curând”).

Joi dimineaţă mă îndreptam spre servici şi când mai aveam vreo 20 de metri până la curtea firmei la care lucrez, mă puse păcatele să vreau să traversez strada. Pe trecerea de pietoni. Strada de care pomenesc are două sensuri de circulaţie cu câte o bandă pe sens plus liniile de tramvai. Şi cum aşteptam eu o ocazie potrivită ca să mă angajez în traversare văd un camion care încetineşte şi mă lasă să trec. Boooooooon! Şi trec. Când ajung la linia de tramvai aud eu un claxon luuuung şi scrâşnet de cauciucuri. Şi apuc să observ o maşină albă care era periculos de aproape de picioarele mele. Şi în fracţiunea aia de secundă am încercat să mai fac un pas, sperând că am să ies din raza maşinii şi trece pe lângă mine. Nu am reuşit pentru că tot m-a atins şi m-a aruncat la pământ. În cădere, m-am lovit cu bazinul de colţul maşinii şi am aterizat în braţe şi în genunchi pe asfalt. Norocul meu a fost pasul ăla că de nu, cred că ajungeam pe capotă şi de acolo buşitura şi contactul cu pământul ar fi fost mai puternice.

Ce se întâmplase? Vă spuneam că nenea cu camionul oprise ca să mă lase să trec. Ei, nenea ăsta din maşina albă cred că era tare grăbit că a încercat să depăşească camionul urcând pe linia de tramvai. Camionul fiind mare nu a văzut pietonul angajat în traversare decât când acesta a apărut în faţa lui. A pus el frână, dar din cauza vitezei mari nu a reuşit să frâneze în timp util, accidentând astfel pietonul.

Şoferul vinovat a coborât din maşină, m-a ajutat să mă ridic şi a insistat să mă ducă la spital. Toate maşinile care treceau pe stradă în momentul ăla au oprit. Câţiva şoferi au coborât chiar din maşini şi s-au luat de el, unul i-a luat numărul de înmatriculare şi l-a ameninţat că nu scapă nepedepsit. Şoferul era şi el foarte speriat (nu mai zic de mine), m-a ajutat să urc în maşină şi m-a dus la Spitalului de Urgenţe din Iaşi. Eu nu prea am simţit nimic când am căzut, dar pe drum a încept să mă doară genunchiul şi partea din stânga a bazinului, chiar în dreptul coxalului.

Când am ajuns la spital, şoferul le-a povestit medicilor că a fost vorba de un accident, dar că de fapt nu eram pe trecerea de pietoni. Doctorii l-au rugat să aştepte afară şi m-au întrebat şi pe mine ce s-a întâmplat, cum m-am lovit, ce mă doare etc. Eu le-am zis că eram pe trecerea de pietoni şi imediat au sunat la poliţie. A venit medicul ortoped, m-a consultat, m-a trimis la radiografie, iar când m-am întors în sala de primire erau deja doi politişti acolo. Unul din ei m-a întrebat ce s-a întâmplat, mi-a cerut buletinul, a consemnat ora la care s-a întâmplat şi mi-a zis că va veni colegul să-mi facă un test (?). Era vorba de un etilotest; ulterior am aflat că asta este procedura standard, trebuie testat atât vinovatul, cât şi victima. A revenit primul poliţist, mi-a spus că trebuie să merg (când pot eu, nu neapărat în ziua aia) la poliţia rutieră pentru a da o declaraţie cu privire la incident şi că e alegerea mea dacă depun sau nu plângere împotriva şoferului; dacă depun plângere se dechide proces şi i se face dosar penal pentru vătămare corporală din culpă.

A venit medicul ortoped, mi-a zis că radiografiile sunt bune şi nu am nici un os rupt, sunt doar contuzii, mi-a dat o reţetă cu Celebrex şi Diclofenac unguent, mi-a recomandat cinci zile de repaus funcţional şi m-a lăsat să plec. M-am întors la servici şi i-am povestit şi şefului ce am păţit şi m-a sfătuit să nu mă duc singură la poliţie, ci însoţită de avocatul lui. Apoi m-a dus acasă şi până ieri am stat în concediu medical. În ziua aia şi a doua zi am mers şchiopătând, iar dacă stăteam în pat nu mă puteam mişca foarte tare din cauză că mă durea mijlocul. Iar vineri dimineaţa, când m-am trezit, mă dureau foarte tare braţele, muşchii mai exact. Apoi a mai trecut durerea, dar am rămas cu nişte vânătăi de toată frumuseţea.

N-am fost încă la poliţie, n-am putut ieşi. Şoferul vinovat m-a tot sunat şi a insistat să ne întâlnim înainte de a mă duce la poliţie, poate ajungem la o înţelegere. M-am hotărât să nu depun plângere, nu vreau să-mi petrec viaţa prin judecăţi. Nu ştiu, parcă mi-e şi milă de el, mi se rupea sufletul când vedeam ce jalnic arăta. Sper totuşi ca el să înveţe ceva din această experienţă şi pe viitor să fie mai atent.

Anunțuri

Read Full Post »