Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘blog’

Lepşe valentine

Azi trebuie să tratez două lepşe, una venită din partea Divei şi mai apoi reeditată şi de Fătuca bătăuşă, iar cealaltă din partea Blondei semaforizate. Na, ce să-i faci, e criză, în loc de lugu-lugu şi alte chestii siropoase de se servesc luna asta ca să-l sărbătorim pe nenea Valentin, se folosesc mai nou lepşe. Dar tot e bun, dacă nu era deloc era mai grav 😉 .

Prima leapşă, căreia i-am spus leapşa feminină, are următoarea regulă: trebuie să postez o poză cu mine sau cu părţi din mine în care arăt absolut senzaţional și o poezie cu și pentru femei. Dacă diva a întâmpinat greutăţi în alegerea poeziei, iar poza a fost floare la ureche, la mine situaţia e taman invers. Poezia am găsit-o imediat, într-o carte foarte dragă sufletului meu, care conţine versuri de dragoste ale mai multor poeţi români. În schimb cu poza a fost mai dificil. De felul meu nu sunt prea fotogenică, aşa că toate pozele mele mi se par nereuşite. Dar, după zicala: „dacă-i musai, cu plăcere”, am luat la purificat toate folderele în care deţin mostre de strâmbături în faţa camerei foto şi, în concluzie, avem şi poză 😉 . Şi am să mă răzvrătesc eu puţin şi, contrar predecesoarelor mele, am să trimit leapşa mai departe nu la femei ci la… bărbaţi, şi anume la Jumătatea masculină a mărului şi la Sburlea. Regulile se schimbă numai puţin; prin urmare, poezia trebuie să fie tot cu şi despre femei, iar poza trebuie să le înfăţişeze pe iubitele/soţiile lor sau părţi ale acestora în care ele (în viziunea lor, a bărbaţilor) arată absolut senzaţional.

“Malvina” – Duiliu Zamfirescu

Eşti naltă şi subţire ca un crin,
Cu glasul mişcător ca un suspin,
Cu ochii de mireasă, visători,
Şi gura ca potirul unei flori.

Din ce necunoscută lume vii,
Cu gene rourate şi târzii,
Cu mersul plin de farmecul încet
Al tânăr-visătorului poet?

Eşti scrisă numa-n graţii şi păreri,
În ritm cu elegante mlădieri,
În primăvara florii de migdal
Şi cadrul mişcător al unui val.

Cum poţi să spui, cu mâna ce întinzi,
Atâtea lucruri mânei ce cuprinzi,
Şi ce mister e-n toată firea ta
De nu te poate nimenea uita?

Leapşa no.2 sau Ce înseamnă pentru mine statutul de blogger? Aici e mai simplu, trebuie doar să răspund la câteva întrebări:

1. Cât din viața personală expui scriind un blog?
Blogul meu e de dată foarte recentă, până acum am tratat aici numai câteva aspecte care au legatură (mai mult sau mai puţin) cu viaţa mea personală. Sincer nu ştiu cum va evolua blogul în viitor, nici când am început să scriu nu m-am gândit, nu am avut o viziune anume, îmi vin ideile pur şi simplu şi nu scriu neapărat despre mine. Totuşi, sunt unele lucruri pe care niciodată nu le-aş dezvălui pe blog.

2. Cu ce îți dăunează blogul?
N-aş putea spune că-mi daunează cu ceva. Cu toate că îl am de puţin timp, nu am avut motive să-mi doresc să nu-l fi avut.

3. Cu ce te ajută blogul?
Cea mai mare bucurie pe care mi-a produs-o acest blog este faptul că am cunoscut mulţi oameni frumoşi, deştepţi şi talentaţi, oameni pe care ador să îi citesc în fiecare zi şi care, la rândul lor, încurajează începuturile mele timide în spaţiul blogosferic.

4. Ce reacții permiți?
În general permit orice fel de reacţii. Sunt conştientă că nu toată lumea rezonează cu mine şi poate multora nu le face plăcere felul în care tratez anumite subiecte. Până acum nu am avut parte de comentarii acide sau de reproşuri, sper ca lucrurile să rămână la fel şi în continuare.

Anunțuri

Read Full Post »

a-present-for-your-blog-jpe

Am primit un cadou. De fapt nu eu, ci blogul meu, dar pentru că sunt şi eu pe-aici îmi permit să zic două-trei vorbe din partea lui. Nu, nu e ziua lui, el e de-abia în faşă mititelul, dar multă lume îl ajută să crească mare. Aşa că transmite calde şi sincere mulţumiri lui Carmen şi Marmoţicii pentru că s-au gândit la el şi promite să fie cuminte şi ascultător. Sincer şi eu i-aş da un cadou pentru că este mereu aici când am nevoie de el, pentru câtă bucurie mi-a adus de când îl am şi pentru câţi prieteni mi-am făcut prin intermediul lui.

Deşi nu am de mult blogul acesta, simt că mi s-a schimbat viaţa de când îl am (într-un sens bun sper). Aici îmi pot exprima bucuria, aici îmi pot vărsa năduful, aici pot vorbi despre frustrările mele. Sper ca aici să-mi pot deschide sufletul şi, puţin câte puţin, să scot la iveală sentimente care mă dor, dar pe care nu le pot da uitării, vise îndrăzneţe, dar care mi se par imposibil de realizat, păreri de rău pentru ce-ar fi putut fi, dar n-a fost şi multe alte lucruri care mi s-au întâmplat pe parcursul vieţii şi de care îmi face sau nu plăcere să vorbesc.

Ca să-mi exprim mulţumirea aş vrea să-i ofer acest cadou lui Dono, pentru că mi-a plăcut foarte mult blogul pe care îl scrie şi pentru că, prin intermediul lui, am început să navighez şi pe alte bloguri şi astfel am cunoscut oameni minunaţi, oameni cu care îţi face plăcere să stai la un pahar de vorbă şi care nu ezită să-ţi dea o mână de ajutor. De asemenea ofer cadoul tuturor gunoierilor: Ada, Sburlea, Naşa, Mărul, Crocoditza, Carmen, Erminuşa, Dragoş, Marmoţica, Iuliana, Sângerică şi Nenea.

Read Full Post »

Gata, de astăzi am blog!

Voiam de mult să creez un spaţiu unde să-mi adun momentele de bucurie, de încântare, de mulţumire, dar şi cele de frustrare, de neîmplinire, de supărare. Momente pe care vreau să mi le reamintesc mai târziu şi de care să-mi aduc aminte cu plăcere (în cazul primei categorii) sau pe care să le pot depăşi, nu însă fără a învăţa câte ceva (în cazul celei de-a doua categorii).

Vreau să mai scriu aici despre oamenii pe care îi iubesc, despre pasiunile mele, despre locurile care îmi sunt dragi şi cele pe care vreau să le vad, despre lucrurile care îmi plac, dar şi despre cele care nu-mi fac plăcere.

Ideea blogului mi-a venit după multe luni în care i-am citit pe alţii. Primul care mi-a plăcut a fost Dono. Apoi, prin intermediul lui i-am cunoscut pe Ada şi pe Sburlea. Pe Naşa, Mărul, Crocoditza, Carmen, Erminuşa, Marmoţica şi pe mulţi alţii i-am cunoscut mai târziu şi am văzut că toţi fac parte dintr-o comunitate foarte unită în care mi-au acordat onoarea de a intra şi le mulţumesc pentru asta.

Nu pot promite că voi avea o prezenţă constantă sau că ceea ce voi scrie va fi interesant de citit, dar mie îmi va face plăcere să revin mereu aici.

Cu drag,
o fătucă care visează prea mult

Later edit…
O melodie care îmi place foarte mult şi care m-a însoţit mereu în copilărie

Read Full Post »