Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘cadou’

Ieri m-am întors la servici după o săptămână de concediu, am intrat mai greluţ în ritm, dar mi-am revenit, am primit flori şi bomboane de ciocolată de la şefi şi de la colegi, am primit o mulţime de urări şi am felicitat, la rândul meu, multe reprezentante ale sexului frumos. În general a fost bine, m-am simţit minunat, am scos şi maşinuţa la plimbare, am zis că măcar de ziua mea să mă simt şi eu bine.

Dar nu se poate să fie totul roz, trebuie să fie şi puţin neprevăzut, asta-i legea firii. M-am hotărât să plec cu maşina deşi ştiam că n-am rovinietă, expirase din 17 februarie. Ziceam că azi n-o să se lege nimeni de mine. Booon. Plec frumuşel cu intenţia să merg pe alt drum mai ocolitor, dar cum am făcut, cum am dres, tot pe drumul normal am ajuns şi mi-era lene să mă mai întorc. La vreo doi kilometri văd că maşinile de pe sensul opus de mers fac semne cu farurile, semn că e poliţie pe drum. Frumos do’nşoară, ia să vezi matale ce amendă bengoasă îţi trânteşte nenea organu’ să te înveţi minte. Na, dacă eşti încăpăţânată aşa-ţi trebe. De întors nu mă mai puteam întoarce, erau la mai puţin de 500 de metri, m-ar fi observat, ar fi înţeles că e ceva în neregulă. Aşa că am mers mai departe degajată, liniştită şi nu m-au oprit; am avut un noroc chior.

Aseară, bucuroasă că am ajuns în sfârşit acasă şi am parte şi eu de puţină relaxare, dau de alta. Mă roagă mama să merg până la unchiu-miu, trebuia să îi duc ceva. El stă la aproximativ 3 km de noi şi nu la strada principală, ci la vreo 300 de metri de aceasta. Am zis să nu mai intru cu maşina până la el, o las la stradă, chiar în faţa postului de poliţie. Când opresc, aud: Fâsssssssssss. Aolio, să vezi că asta-i vreo roată, cine ştie unde-a intrat. Şi aşa era, roata dreapta faţă avea o pană de toată frumuseţea, se dezumflase de tot. Bravo fată, na relaxare să-ţi ajungă. Mă duc la unchiu-miu şi îl rog să vină să mă ajute. Eu ştiam cam ce şi cum, aveam cric, cheie, roată de rezervă, tot ce trebe, dar e cam greu pentru o fată să şurubărească la chestii din astea grele. Plus că era noapte, era vreo 8 parcă. Vine unchiu, ridică maşina şi dă-i muncă la desfăcut prezoane; parcă le înţepenise naiba, că nu voiau deloc să se desfacă. A apelat la un vecin, cu chiu cu vai doi bărbaţi au reuşit să le desfacă, au schimbat roata, m-am urcat la volan şi tiva acasă, să mai salvez din timpul de relaxare. Acasă, mă uit la roată, aia de rezervă care numai ce-o schimbasem, văd eu că era cam moale, nu cine ştie ce, dar tot trebuia făcută o vizită pe la vulcanizare. Dimineaţă, roata dezumflată. Pfui, şi tu Brutus? Dar nu-i nimic, oricum nu mă duceam cu maşina la servici, am să rog eu un vecin zilele astea să-mi ducă caucioacele la vulcanizare. Că na, ai maşină ai şi responsabilităţi, probleme, deh, se mai întâmplă.

În altă ordine de idei, azi e baba mea, deci am un noroc fenomenal la vreme urâtă. Cam aşa mi s-a întâmplat în fiecare an. Dar trecem noi peste, că suntem baieţi mari.

De asemenea, vreau să-i felicit pe domni, că doar e ziua lor azi, să le urez viaţă lungă şi îmbelşugată, spor în toate şi multă sănătate. Le ofer şi un cadou simbolic, aşa, ca de patruzeci de pahare (mult am muncit la el, să ştiţi):

Şi pe toţi cititorii blogului îi invit să servească câte un sfinţişor făcut de mama mea. Să ştiţi să sunt delicioşi:

Read Full Post »

a-present-for-your-blog-jpe

Am primit un cadou. De fapt nu eu, ci blogul meu, dar pentru că sunt şi eu pe-aici îmi permit să zic două-trei vorbe din partea lui. Nu, nu e ziua lui, el e de-abia în faşă mititelul, dar multă lume îl ajută să crească mare. Aşa că transmite calde şi sincere mulţumiri lui Carmen şi Marmoţicii pentru că s-au gândit la el şi promite să fie cuminte şi ascultător. Sincer şi eu i-aş da un cadou pentru că este mereu aici când am nevoie de el, pentru câtă bucurie mi-a adus de când îl am şi pentru câţi prieteni mi-am făcut prin intermediul lui.

Deşi nu am de mult blogul acesta, simt că mi s-a schimbat viaţa de când îl am (într-un sens bun sper). Aici îmi pot exprima bucuria, aici îmi pot vărsa năduful, aici pot vorbi despre frustrările mele. Sper ca aici să-mi pot deschide sufletul şi, puţin câte puţin, să scot la iveală sentimente care mă dor, dar pe care nu le pot da uitării, vise îndrăzneţe, dar care mi se par imposibil de realizat, păreri de rău pentru ce-ar fi putut fi, dar n-a fost şi multe alte lucruri care mi s-au întâmplat pe parcursul vieţii şi de care îmi face sau nu plăcere să vorbesc.

Ca să-mi exprim mulţumirea aş vrea să-i ofer acest cadou lui Dono, pentru că mi-a plăcut foarte mult blogul pe care îl scrie şi pentru că, prin intermediul lui, am început să navighez şi pe alte bloguri şi astfel am cunoscut oameni minunaţi, oameni cu care îţi face plăcere să stai la un pahar de vorbă şi care nu ezită să-ţi dea o mână de ajutor. De asemenea ofer cadoul tuturor gunoierilor: Ada, Sburlea, Naşa, Mărul, Crocoditza, Carmen, Erminuşa, Dragoş, Marmoţica, Iuliana, Sângerică şi Nenea.

Read Full Post »