Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘ghinion’

Ghinionista

Am mai zic cred, dar cu riscul de a mă repeta, mai zic o dată: eu nu prea le am cu superstiţiile. Fiindcă la mine se întâmplă taman invers decât prevăd ele sau nu se întâmplă deloc. Aşa se face că eu în ziua de 13 nu păţesc nimic, ba dimpotrivă îmi merg toate din plin, când trece o mâţă neagră prin faţa mea sau mă întorc din drum iar îmi merge bine etc. etc. Dar cum raportul noroace:ghinioane trebuie să fie mereu constant se iveşte şi la mine câte o drăguţă de zi în care toate îmi merg pe dos. Şi, de obicei, toată ziua aia e compromisă.

Una din aceste mirobolante zile era prin anul 2 sau 3 de facultate, nu mai reţin exact. Nu aveam cursuri de dimineaţă aşa că mama mă rugase să gătesc ceva înainte de a pleca. Toate bune şi frumoase numai că am cam pierdut noţiunea timpului şi mi-am dat seama că nu mai ajung la timp la cursuri dacă nu-mi mişc fizicul mai repede. Şi să vezi în ce Speedy Gonzales mă transformasem de nu era adevărat. Numai că eu când mă grăbesc dau toate lucrurile peste cap. Şi pun eu repede să-mi spăl cizmele (că era iarnă, dar în loc să ningă plouase). Şi ce s-a gândit dăşteapta de mine? Ia să le pun eu pe plită să se usuce şi să se încălzească (era un ger afară de crăpau pietrele), că mai încercasem chestia asta numai că atunci folosisem lemne pe post de suport şi n-au păţit nimicuţa. Acum în loc de lemne, că nu erau aduse, am pus vătraiul. (Uof, că bătută în cap mai eram şi nu ştiu dacă mi-a trecut nici până acum 😉 ). Şi se duce mândra să se îmbrace în camera cealaltă. Şi vine mai apoi să-şi recupereze cizmele. Când am intrat în bucătărie era un miros de cauciuc de nu puteai respira. Şi îşi dă seama tontoiul că a făcut ditamai boacăna. Că vătraiul, fiind din fier, s-a încins, şi aşa a topit talpa cizmelor, lăsându-le cu model. Îmi venea să urlu când am văzut, îmi era o ciudă şi mă şi înfuriasem pe mine de tută ce eram.

Bine, depăşesc momentul, mă încalţ cu altceva şi tiva la facultate. Eu stau la casă, cam la 1,5 km de staţia de autobuz, şi trebuia să merg pe jos până în staţie că nu mai aveam alt mijloc de transport (între timp au apărut maxi-taxi care trec chiar prin faţa porţii mele). Când mai aveam vreo 3-400 de metri până la autobuz mi-am adus aminte că am lăsat mâncarea pe foc. tfrserstewaqweczhgbogtftderjgfvikzgtviku. Eram înnebunită. Era destul de târziu şi prima oră era un laborator foarte important. N-am avut ce face şi m-am întors acasă, am închis aragazul (măcar mâncarea a rămas întreagă, n-a păţit nimic, doar a fiert puţin prea mult) şi am pornit din nou să maerg la facultate. Am ajuns, bineînţeles am pierdut primul laborator, intru la al doilea (era ceva la ameliorarea păsărilor). Când intru îi văd pe colegii mei cu câte un ou în mână. Pfuoai, am uitat! Trebuia să aducem fiecare un ou (nu, nu să le mâncăm) ca să facem măsurători, formule şi alte trăsnăi. Numai eu n-aveam, mai era un minut până să înceapă, unde să mă duc eu să mai cumpăr ouă?. Şi a venit proful şi mi-a ţinut o teorie a chibritului de m-am simţit ca naiba. Îmi părea rău că mai venisem în ziua aia la şcoală.

Şi tot o zi din asta am avut ieri. Bine mi s-au întâmplat şi lucruri bune, păcat mi-ar fi să afirm altceva, dar au fost şi două chestii mai nasoale. Prima dată mi s-a întâmplat într-o bancă. V-am zis în ce relaţii bune sunt eu cu băncile, nu? Ei, de data asta am păţit-o cu Alpha Bank. Dom’le, angajaţi mai aiuriţi ca aici n-am văzut nicăieri. Trimisese soacra soră-mii 100 de euro în contul meu ca să-i dau băiatului ei care e în ţară fiindcă el nu are cont pe nicăieri. I-am spus băiatului că nu mă pot învoi de la servici ca să merg la bancă să-i ridic direct în euro (programul meu fiind 9-17, iar banca are program tot 9-17 şi sâmbata nu lucrează), având un internet banking îi pot schimba în lei după care pot să-i ridic oricând de pe card. A fost de acord, dar m-a rugat să îi dau cât mai repede că avea ceva urgent de făcut cu ei. Îi schimb eu în euro, durează o zi până ajung în contul curent, îi mut din contul curent pe contul de card marţi şi ieri după servici mă duc la bancomat să iau banii. Canci bani. Azi sun la bancă şi demoazelele de acolo îmi spun că sunt pe contul de card. Pe care card tanti că n-am nici un ban? Păi să vedeţi că sunt pe card, dar nu sunt ajunşi încă. iafbaeubfiaşngfţoasegnmţo. Deja tâmpeam. Mi-a explicat ea enşpe procese ce au loc până să ajungă banii, am întrerupt-o şi am închis telefonul că îmi explodau creierii. I-am dat cardul băiatului şi pe la prânz a reuşit de i-a găsit. Şi tare-aş vrea să schimb banca, dar nu pot că e printre singurele care primesc bani din Cipru şi prestează un comision foarte mic. Dar nu-mi mai trebuie alte servicii de la ei că m-am lămurit.

Aşa cum m-am lămurit şi cu marele Carrefour. Are şi ăsta nişte angajaţi de tot râsul. Mă duc eu aseară să fac cumpărături că luasem tichetele de masă şi nu stăteau bine în buzunar, trebuiau cheltuite. Umplu eu coşul şi mă duc la casă. Am ochit una care era mai liberă, înşir produsele pe tejghea sau cum naiba i-o spune acolo şi ajunge casiera şi la mine. Când să plătesc, vede că am tichete şi îmi spune că berea pe care o luasem nu intră. Şi se apucă să schimbe rola ca să reia bonul şi să scadă berea. Face o comandă ca să dubleze bonul şi nu ştiu cum reuşeşte, dar face altă comandă şi bonul al doilea îi anulează vânzarea. Şi cere ajutor. Care ajutor (şi anume şefa de raion) vine după mai bine de 5 minute şi după ce se uită luuuung, îşi dă seama că nu ştie ce s-a întâmplat. Şi, pentru că vânzarea a fost anulată, îmi spune că trebuie să rescaneze produsele. „Vai de mine şi de mine, cine naiba m-o pus să vin la casa asta?” Se oferă să mă ajute şi să ia ele din coş produsele pentru a le scana, scuzându-se încontinuu. Fac ele toată trebuşoara, închid bonul şi… stupoare, alt bon anulat. Deja fierbeam. Un domn care era în spatele meu şi pusese deja produsele pe tejghea (şi erau multe tare) le-a luat frumuşel şi s-a dus la altă casă. Casieriţa, iar, alt rând de scuze. Şefa motivează că e o problemă tehnică care o depăşeşte şi că altă soluţie nu are decât să reseteze casa. Stai să reseteze după care iar scanează la produse. Mă simţeam ca într-un film cu Benny Hill. Cred că am pierdut vreo jumătate de oră. Se rezolvă într-un final şi plec acasă cu nervii varză. Mi-era frică acuma şi să urc la volan, mă gândeam că iar îşi bagă cineva coada şi mai intru în vreo belea. Dar m-am calmat şi am ajuns acasă cu bine.

Deci care mai vine şi-mi spune că are ghinion nu ştie ce vorbeşte. Să vină să-i arăt eu mostră de ghinion şi după aia mai stăm de vorbă. Zi plină de noroace să aveţi 😉 !

Read Full Post »