Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘nuntă’

M-am trezit de dimineaţă într-o hărmălaie de nedescris. Culmea, ştiam că e sâmbătă, nu trebuia să merg la servici, puteam dormi până la ce oră vreau, aşa că mi s-a părut un pic suspect. Când ies din cameră dau de sor-mea.
– Ce faci, tu? întreb eu buimacă şi chioară de somn. Dar tu nu trebuia să fii în Cipru? Când aţi plecat? Şi când aţi ajuns? Mie de ce nu mi-aţi spus că veniţi?
– Hopa, fată, că m-ai zăpăcit de cap. Am venit cu avionul de 1.30. Am avut noroc că l-am mai prins. Dar nu puteam să lipsesc de la o zi aşa importantă pentru tine. Hai, că deja a venit lumea. Şi tu nici măcar nu te-ai îmbrăcat.
– Ce zi, fată? Tu te-ai dilit de tot. Azi e sâmbătă şi-atât. Dar voi cum de-aţi venit mai repede?
– Păi ne-a sunat iubitul tău şi a zis că faceţi nuntă şi să venim mai repede ca să fie toată familia.
– ????????? Ce face? Care iubit tu? Ce nuntă?
– Păi uite s-au adunat toate rudele noastre, te aşteptăm să mergem la biserică, haide să te îmbraci.
Şi mă duce în sufragerie. Pe un umeraş era agăţată o rochie albă de mireasă. Lungă, simplă, avea nişte volănaşe de la şolduri în jos.
– Fată, dar mie nu-mi place rochia asta. E prea simplă. Eu vreau una de prinţesă, care să aibă corset şi crinolină, să fie bufantă şi vaporoasă.
– Lasă, fată, că e bună şi asta. Hai îmbracă-te repede şi să ieşim.
– Tu, dar nu sunt nici coafată, n-am apucat să-mi fac nici manichiura, nu pot să mă mărit aşa.
– Lasă, că tu eşti frumoasă oricum.
Ea pleacă, eu încep să mă îmbrac, dar când mă văd în oglindă, eram în costumaşul meu grena, cu sacou şi fustiţă şi o bluză albă. Rochia stătea cuminte pe umeraş. Am ieşit afară şi atunci m-a trimis mama să duc apă la câinii unui vecin pe care îi aveam noi în grijă. Casa lui e mai departe de a noastră cu vreo 500 m. Am ieşit în stradă şi, când să mă îndrept spre curtea lui, n-am mai putut înainta. Parcă mă ţinea ceva pe loc, nu-mi puteam mişca picioarele. Şi mi-era frică să nu întârzii la nuntă aşa că nu m-am mai dus. Lasă că îi spun mamei că am fost şi mă duc mâine dimineaţă să le dau apă. Când să intru în curte văd că vine o Dacie break din care coboară foştii colegi de facultate ai cumnatului meu: Corina şi Costi.
– Credeai că nu venim la nunta ta? mă întreabă Corina. Cum să lipsim de la un eveniment aşa de important. Hai să-mi arăţi rochiţa.
Când intrăm în curte deja se întunecă afară. Mă întâmpină mătuşă-mea şi-mi spune că au mai venit invitaţi, întrabă de mireasă şi de mire. Păi de mire întreb şi eu că nici măcar nu-l cunosc. „Lasă că îl vei cunoaşte”, îmi spune ea.
„Hopa, aici se întâmplă ceva. Toată lumea ştie şi eu habar n-am. Dar când s-au pregătit? Când au trimis invitaţii? Oare unde se va ţine petrecerea?”
Intru în casă, mă duc în sufragerie şi o găsesc pe verişoara mea care se dezbrăca de rochia mea de mireasă.
– Ce faci?, o întreb furioasă.
– Am probat-o şi eu un pic, să văd cum îmi stă.
– Vai, uite, ai şi murdărit-o? Cum mă mai mărit eu acum?
Supărată, m-am aşezat pe canapea. Şi deodată m-am trezit.

Pfui, bine că a fost numai un vis. Dar m-am simţit ca şi cum era adevărat. Şi eu de obicei nu prea ţin minte ce visez, dar pe ăsta l-am reţinut aproape în întregime. Ş mi s-a părut cam creepy. În mod sigur n-aş vrea să trec prin aşa ceva. Acuma recunosc, eu vreau să mă mărit, dar să fie şi-un mire. Şi nu unul necunoscut. Vreau să îl aleg eu după sufleţelul meu, vreau să îl iubesc şi să mă iubească şi să am încredere să trăiesc o viaţă alături de el. Şi nu vreau nuntă din asta pe neve. Vreau să particip şi eu la pregătiri, să iasă frumos, să-mi placă mie, să am rochie după gustul meu şi să nu am păreri de rău după aia. Aşa că nu-mi plac surprizele astea. Nu-mi place să mă invite altcineva la propria mea nuntă.

Read Full Post »