Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘poezie’

Lepşe valentine

Azi trebuie să tratez două lepşe, una venită din partea Divei şi mai apoi reeditată şi de Fătuca bătăuşă, iar cealaltă din partea Blondei semaforizate. Na, ce să-i faci, e criză, în loc de lugu-lugu şi alte chestii siropoase de se servesc luna asta ca să-l sărbătorim pe nenea Valentin, se folosesc mai nou lepşe. Dar tot e bun, dacă nu era deloc era mai grav 😉 .

Prima leapşă, căreia i-am spus leapşa feminină, are următoarea regulă: trebuie să postez o poză cu mine sau cu părţi din mine în care arăt absolut senzaţional și o poezie cu și pentru femei. Dacă diva a întâmpinat greutăţi în alegerea poeziei, iar poza a fost floare la ureche, la mine situaţia e taman invers. Poezia am găsit-o imediat, într-o carte foarte dragă sufletului meu, care conţine versuri de dragoste ale mai multor poeţi români. În schimb cu poza a fost mai dificil. De felul meu nu sunt prea fotogenică, aşa că toate pozele mele mi se par nereuşite. Dar, după zicala: „dacă-i musai, cu plăcere”, am luat la purificat toate folderele în care deţin mostre de strâmbături în faţa camerei foto şi, în concluzie, avem şi poză 😉 . Şi am să mă răzvrătesc eu puţin şi, contrar predecesoarelor mele, am să trimit leapşa mai departe nu la femei ci la… bărbaţi, şi anume la Jumătatea masculină a mărului şi la Sburlea. Regulile se schimbă numai puţin; prin urmare, poezia trebuie să fie tot cu şi despre femei, iar poza trebuie să le înfăţişeze pe iubitele/soţiile lor sau părţi ale acestora în care ele (în viziunea lor, a bărbaţilor) arată absolut senzaţional.

“Malvina” – Duiliu Zamfirescu

Eşti naltă şi subţire ca un crin,
Cu glasul mişcător ca un suspin,
Cu ochii de mireasă, visători,
Şi gura ca potirul unei flori.

Din ce necunoscută lume vii,
Cu gene rourate şi târzii,
Cu mersul plin de farmecul încet
Al tânăr-visătorului poet?

Eşti scrisă numa-n graţii şi păreri,
În ritm cu elegante mlădieri,
În primăvara florii de migdal
Şi cadrul mişcător al unui val.

Cum poţi să spui, cu mâna ce întinzi,
Atâtea lucruri mânei ce cuprinzi,
Şi ce mister e-n toată firea ta
De nu te poate nimenea uita?

Leapşa no.2 sau Ce înseamnă pentru mine statutul de blogger? Aici e mai simplu, trebuie doar să răspund la câteva întrebări:

1. Cât din viața personală expui scriind un blog?
Blogul meu e de dată foarte recentă, până acum am tratat aici numai câteva aspecte care au legatură (mai mult sau mai puţin) cu viaţa mea personală. Sincer nu ştiu cum va evolua blogul în viitor, nici când am început să scriu nu m-am gândit, nu am avut o viziune anume, îmi vin ideile pur şi simplu şi nu scriu neapărat despre mine. Totuşi, sunt unele lucruri pe care niciodată nu le-aş dezvălui pe blog.

2. Cu ce îți dăunează blogul?
N-aş putea spune că-mi daunează cu ceva. Cu toate că îl am de puţin timp, nu am avut motive să-mi doresc să nu-l fi avut.

3. Cu ce te ajută blogul?
Cea mai mare bucurie pe care mi-a produs-o acest blog este faptul că am cunoscut mulţi oameni frumoşi, deştepţi şi talentaţi, oameni pe care ador să îi citesc în fiecare zi şi care, la rândul lor, încurajează începuturile mele timide în spaţiul blogosferic.

4. Ce reacții permiți?
În general permit orice fel de reacţii. Sunt conştientă că nu toată lumea rezonează cu mine şi poate multora nu le face plăcere felul în care tratez anumite subiecte. Până acum nu am avut parte de comentarii acide sau de reproşuri, sper ca lucrurile să rămână la fel şi în continuare.

Read Full Post »

Vă spuneam că-mi plac foarte mult poeziile. Ţin minte şi acum multe-multe poezii învăţate la şcoală şi nu numai. Şi cel mai mult îmi plac poeziile de dragoste, dar mai ales poeziile unui autor indian de care am auzit în timpul liceului: Rabindranath Tagore. Poeziile lui mi-au intrat la suflet, de fiecare dată când le citesc mă cuprinde melancolia şi visarea. Iar una din poeziile care m-au impresionat este aceasta:

„Mi-eşti drag, iubitul meu. Iartă-mi iubirea.
Tu m-ai prins ca pe o pasăre rătăcită.
Inima mi se zbate aşa de tare, încât vălul său a căzut.
Acoper-o cu duioşie, iubitul meu şi iartă-mi iubirea.

Dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi durerea.
Nu mă privi de departe cu dispreţ.
Mă voi ghemui în colţişorul meu şi acolo voi sta noaptea întreagă.
Întoarce-ţi ochii de la mine, iubitul meu, şi iartă-mi durerea.

Dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi bucuria.
Când inima mea este furată de vârtejul bucuriei,
să nu râzi de primejdioasa mea dăruire.
Când, aşezată pe tronul meu, te stăpânesc cu tirania iubirii mele.
Când, asemenea unei zeiţe, îţi dăruiesc frumuseţile mele,
îndură-mi mândria, iubitul meu, şi iartă-mi bucuria.”

Read Full Post »

Poezie

Iubesc poezia. Mi-au plăcut dintotdeauna rimele. Am crescut cu poeziile lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, Octavian Goga. Mai târziu am descoperit şi poeţi străini şi mult mi-au mai plăcut: Rudyard Kipling, William Shakespeare, Rabindranath Tagore, Jean de La Fontaine şi lista ar putea continua. În schimb nu mi-a plăcut studiul poeziilor. La şcoală nu excelam la analiza literară. Mie îmi plăcea să le citesc, să ascult cum alţii le recită şi-atât.

Astăzi, răsfoind blogurile pe care le citesc frecvent, am găsit la Flavius câteva versuri scrise de un poet de care nu am auzit până acum, dar care mi-a atras atenţia – Ovidiu Genaru. Şi am căutat pe internet şi alte poezii scrise de el. Şi mi-au plăcut, dar cel mai mult mi-a plăcut următoarea poezie:

„ANCHETAREA UNEI LACRIMI”

I s-a cerut să se legitimeze: nu avea acte
A fost întrebată cu ce a greşit şi ea a ridicat din umeri
„Recunoaşte că trăieşti în concubinaj cu diverşi indivizi” a zbierat acuzarea
„Provii din râs sau din plâns?”
„Nu-mi cunosc părinţii” a răspuns lacrima
şi grefierul a notat în procesul verbal: origine dubioasă
„Înnoptezi în cartierele oraşului nostru şi nu
eşti înregistrată în cartea de imobil” a spus procurorul
„Prezenţa dumitale tulbură viziunea reală
şi produce igrasie umana” a adăugat judecătorul
„Lacrima Lacrima şi mai cum?”
„Nu sunt căsătorită” a răspuns modest lacrima „Sunt disponibilă…”
„E o târfă şi o stricată” s-a auzit murmurul sălii
„să recunoască deschis ce caută printre noi”
„Păstraţi linişte” a ordonat clopoţelul
„Numeşte-ţi unul doi trei martori” o îndemnă avocatul
„Nu vreau să mă apăr sunt nevinovată” a răspuns lacrima
„Dacă tot te afli aici te acuz din principiu” a spus procurorul.

Read Full Post »