Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘scrabble’

Mie îmi plac jocurile. Ce-i drept, nu prea le am eu cu cele fizice, cum ar fi: tenis, fotbal, baschet şamd. Fiindcă nu prea le am cu sportul. Nu prea am excelat nici la şcoală la orele de educaţie fizică, nici nu mi-a insuflat nimeni dorinţa de a practica un sport anume. Aşa că m-am fofilat cum am putut şi am scăpat de disciplina respectivă. În schimb îmi plac jocurile logice (de, dacă am fost tocilăreasă la viaţa mea 😉 ), jocurile de cărţi, jocurile pe calculator şi, zic eu, mă descurc cam binişor. Nu-s nici prea-prea, nici foarte-foarte. Dar jocul îmi face plăcere, nu neapărat postura de câştigător. De fapt, aici voiam să ajung. Eu ştiu că orice joc, fie el tenis, biliard, poker, table, rummy şi orice alt joc vreţi voi are un set de reguli. Şi respectarea regulilor este asociată cu noţiunea de fair-play, tradus mot-a-mot ca „joc corect”. Dar traducerea nu acoperă toate accepţiunile acestei expresii, prin urmare, după un search pe google, am găsit următoarele definiţii:

FAIRPLAY s.n. – Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ♢ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl. (Sursa: DEX ’98)

„Fair-play-ul nu înseamnă numai respectarea regulilor de joc, el transcrie atitudinea pe care trebuie să o aibă sportivul: respectul pentru adversar şi păstrarea integrităţii fizice şi psihice a acestuia. Un sportiv se va comporta în spirit de fair-play atunci când se va gândi şi la ceilalţi.” (Extras din „Declaraţia Comitetului Internaţional pentru Fair-Play”, preluat de aici)

Booooon, acum că am lămurit cum stă treaba cu fair-play-ul (nu că n-aţi fi ştiut, dar să fiu eu sigură), să trecem la chestiunea care mă sâcâie pe mine. De câteva luni am descoperit jocul de scrabble. Mă plictisisem de integrame, sudoku şi alte chestii logice şi voiam ceva mai interesant. Am căutat eu pe internet, am găsit un site românesc unde se poate juca online, dar nu direct pe site, trebuie să te înregistrezi şi să descarci o interfaţă. Iniţial, habar n-aveam de reguli; le-am căutat pe site, le-am citit, am început să joc; bineînţeles că am pierdut jocuri la greu până să văd cum stă treaba, îi mai întrebam şi pe ceilalţi jucători şi chiar am dat de persoane foarte drăguţe care au avut răbdare cu mine şi mi-au explicat ce şi cum. Chiar m-a prins foarte tare jocul, nu este seară în care să nu joc, am învăţat multe cuvinte noi, jonglez acum foarte uşor cu literele şi, dacă la început îmi era mai greu să formez combinaţii de litere, acum dintr-un set de şapte litere obţin şi 2-3 combinaţii. E foarte, foarte interesant.

Jocul are şi un sistem de notare, astfel fiecare jucător are un rating, se porneşte de la zero. Primele 10-12 partide (nu mai ştiu exact numărul) nu sunt cotate, sunt ca nişte jocuri de probă. După ce termini cu jocurile de probă, primeşti puncte dacă ai câştigat partida sau pierzi puncte dacă ai pierdut. Dar nu rating-ul mă interesează pe mine, eu joc de plăcerea jocului şi de multe ori îmi aleg parteneri de joc cu rating mai mare ca al meu. Aşa jocul devine mai palpitant, mai văd trucuri ale celorlalţi jucători, că na, meseria se fură. De foarte multe ori pierd, dar dacă am litere bune şi îmi merge, nu iert nimic, doar joc e, trebuie să fie un câştigător şi un învins, depinde cine are mai mult noroc şi cui îi merge mintea mai repede.

Aseară, nici bine n-am deschis calculatorul că am şi început să joc. Am ochit eu un jucător cu rating 1100 şi ceva (eu mă menţin cam între 700-800, cam asta este şi media), acceptă jocul şi începem. Pe la jumătatea jocului eu aveam treisute şi ceva de puncte, el vreo sută optzeci parcă. Chat-ul era deschis şi deodată primesc următorul mesaj: „sictir cu bafta ta cu tot”. Am rămas blocată, nici nu ştiam cum să-i dau replica. Cu câteva zile în urmă mai avusesem un meci cu o mândră care mă pistona să joc mai repede de parcă eram la proba de 300 de metri garduri şi trebuia să câştige cea mai rapidă. I-am replicat că nu mă grăbesc nicăieri şi atunci mi-a aruncat câteva cuvinte cam urâte. Fiindcă nu aveam chef de discuţii discuţioase, am oprit jocul şi călătorit spre meleaguri mai primitoare. Nici bine nu scap de dracu, că dau de ta-su. Când l-am văzut şi pe ăsta cu ce tupeu mi se adresează, n-am mai răbdat. L-am raportat frumuşel pentru limbaj neadecvat, am aşteptat să treacă timpul de joc (era din timpul lui, că el n-a mai continuat) şi apoi am jucat liniştită în continuare. Nu-s eu prea supărăcioasă, dar dacă mă calcă cineva pe coadă nu stau cu mâinile-n sân.

Sincer, eu nu-i înţeleg pe oamenii ăştia. Se poartă de parcă ar fi nu-ştiu-ce miză importantă sau de jocul ăsta ar depinde viaţa lor. Mai cunosc eu nişte exemplare umanoide care de la un simplu joc de table sunt în stare să se ia la bătaie: că ăla nu a jucat corect, că altul a trişat etc. Păi dacă la un joc oarecare se poartă aşa, nu-mi imaginez cum reacţionează ăia de joacă jocuri de noroc şi mizează sume importante de bani pe care apoi le pierd.

Anunțuri

Read Full Post »