Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘week-end’

Şi fu week-end

Ştiţi vorba aia? „Când nu se întâmplă, nu se întâmplă nimic, iar când se întâmplă, se întâmplă toate odată.” Ei, cam aşa a fost şi la mine sâmbata care abia a trecut. A trebuit să ajung în mai multe locuri, să rezolv mai multe probleme, eeeee, persoană importantă dom’le… 😉

Trebuia să onorez două evenimente în ziua aia, unul mai diferit decât celălalt, şi anume: un praznic şi un botez. Praznicul era dat de un unchi al mamei pentru soţia lui moartă de un an, iar botezul era al nepoatei nanei surioarei mele. Şi ce s-a gândit fata? Ia să împuşc eu mai mulţi iepuri deodată, să rezolv mai multe chestii pentru ca săptămâna viitoare să fie mai liberă. Dar cum „socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg”, nu am reuşit să duc la bun sfârşit decât unele din îndatoriri.

Vorbisem de săptămâna trecută cu avocatul să mergem la poliţie pentru a rezolva cu plângerea împotriva şoferului care m-a accidentat. A rămas să ne vedem sâmbătă la ora zece; praznicul era la unsprezece jumătate, deci mă încadram perfect în timp. Am plecat eu la nouă jumătate de acasă, am oprit la spălătorie ca să ferchezuiesc un pic maşina fiindcă era cam murdărică (de obicei o spălam eu acasă, dar acum că s-a făcut frig nu prea îmi mai dă mâna) şi când să plec mă sună avocatul să-mi spună că nu poate ajunge la poliţie fiindcă are o problemă şi mă roagă să amânăm pe luni dimineaţă. Boooon! Iete una am rezolvat-o, îmi zic în sinea mea 😉 . Dar nu-i bai, las’ că mai am şi altele.

Fiindcă tot plecasem de acasă (eram cu mama şi cu o mătuşă) ne-am hotărât să nu ne mai întoarcem din drum şi să dăm o raită prin mall. Ne, ne, ne, nu să facem shopping, ci să ne holbăm la vitrine că prin buzunare bătea vântul. Am terminat cu muzeul şi ne îndreptăm spre cimitirul Eternitatea. Ies frumuşel în Bucşinescu şi urc pe langă spitalul de copii ca să ajung în dispecer. Acolo surpriză-surpriză, că lucrau nenii de la drumuri de zor nevoie la liniile de tramvai (tot lucrează de vreo juma’ de an, trag nădejde că până în 2015 termină). Mă întorc frumuşel şi mă îndrept spre liceul „Al. I. Cuza”. Bad move again. Intersecţia din faţa spitalului neuro blocată şi aia, deci n-am cum să ajung la liceu. Mă mai întorc o tură şi aleg varianta Bucşinescu – Podul de fier – cimitir. De data asta avusei noroc; şi am ajuns şi la timp. Pe la 13,30 eram plecate de acolo şi trebuia să ajung în Copou că trebuia să schimb nişte piese la maşină şi acolo are mecanicul la care mă duc service. Nenea îmi spusese în prealabil că va veni după ora 2 fiindcă dimineaţa era plecat din oraş. Ajungem acolo şi ne punem pe aşteptat (la o bârfă mică şi o cafeluţă). Pe la două jumate mă sună mecanicul şi-mi spune că nu mai ajunge la timp că a intervenit nu-ştiu-ce, deci s-o lăsăm pe altădată. Îmi venea să-i zic vreo două. Păi bine, fratele meu turc, nu puteai să mă anunţi dinainte? Aşa nu mai pierdeam o oră aiurea prin oraş, mă duceam şi eu acasă şi mă pregăteam de petrecere că şi-aşa nu dispuneam de mult timp. Dar n-am zis nimic (ştiu nepotismul mă omoară) fiindcă mai am nevoie de el. Eu nu prea le am cu mecanica şi alte alea. Iar când a plecat sora mea, mi-a spus să nu las maşina pe alte mâini, să mă duc la nenea ăsta că e foarte priceput; că nu prea e serios, asta-i altă poveste. Deci gata, am mai bifat o reuşită 😉 .

Ajung acasă, fac un duş rapid şi-mi spăl părul ca să aibă timp să se usuce, după care trec la manichiură. Dar v-am mai zis eu cât de rapidă sunt, aşa că m-am trezit pe la şapte jumătate că mai aveam încă mult de lucru: trebuia să mă machiez, să-mi aranjez puţin părul, să mă îmbrac. Iar la opt jumătate trebuia să-i iau pe unchii mei de acasă ca să mergem împreună (dar nu-mi făceam prea multe griji fiindcă ei stau aproape de noi aşa că nu era bai dacă întârziam puţin). Pe la nouă fără zece minute reuşesc şi eu să plec de acasă într-un mare fel: costumaş frumos călcat, bluziţă albă, ciorăpei licra şi… adidaşi. Care mă vedea cred că râdea de mine trei zile. Dar nu m-am dus aşa la botez. Mi-am luat săndăluţele cu mine şi m-am schimbat când am ajuns la sală. Şi asta din cauză că nu pot conduce cu tocuri. Trebuie să mai lucrez la faza asta. Singura dată când am încercat mi-a alunecat piciorul pe ambreiaj şi s-a oprit motorul fix în mijlocul intersecţiei.

Am ajuns la sală (ultimii bineînţeles 😉 ) şi ne-au întâmpinat părinţii şi naşii cu şampanie. Am ciocnit paharele şi am luat o guriţă. Când să duc paharul din nou la gură mi-am adus aminte că sunt cu maşina (uitasem ca toţi uitaţii). Mai târziu am cunoscut-o şi pe cea mică; Delia Maria o cheamă, e foarte scumpă şi drăgălaşă şi a stat cuminţică toată noaptea. Petrecerea a fost restrânsă, dar ne-am distrat pe cinste. Şi am simţit un pic şi Halloween-ul căci, la un moment dat, şi-au făcut apariţia 3 fete şi 3 băieţi costumaţi care mai de care mai haios. Auzind muzica (era o populară mai săltăreaţă), au intrat şi i-au rugat pe organizatori să-i lase şi pe ei la un dans. Am făcut câteva poze, dar cu telefonul mobil nu iese prea bine când e lumină artificială. Ne hotărâsem noi înainte să nu stăm mult, mai ales că eu eram cam obosită şi voiam să mă odihnesc, dar am stat până aproape de sfârşit. Am ajuns pe la patru acasă şi cum m-am băgat în pat am adormit instant. Duminică m-am trezit pe la 11, mă cam durea capul şi îmi era şi greaţă. Aşa păţeam de obicei după ce veneam de la o petrecere unde mai beam câte ceva; dar acum n-am băut nimic, nu ştiu de la ce mi s-a tras. Am mâncat ceva, am luat o pastiluţă şi m-am întors în pat. Mama se temea de vreo gripă, dar eu speram să nu fie cazul. N-am mai fost gripată de mult, cel mult mă lovea câte o răceală. Şi azi dimineaţă m-am trezit cu aceeaşi stare şi nici acum nu mi-e prea bine. Când ies de la servici mă duc la doctor.

Săptămână frumoasă la toată lumea!

LE: Am primit pozele de la botez:

Anunțuri

Read Full Post »